Placerea se transforma in durere.Am o gramada de intrebari in cap,daca dragostea este umana in cartierul asta,acestia inoata in lacimile suferintei tale....ne luptam cu haosul provocat de emotiile noastre,pentru ca suferinta a fost rupta din infatuarea mea eterna...separarea nu e chiar asa de simpa ca distanta dintre noi...mintea mea nu mai e posedata de demonii ce m-au determinat sa fac lucrurile acestea.minciunile astea au distrus fundatiile a ceea ce odata imparteam intre noi increderea noastra a fost supulberata ca un balon de un glonte si a fost asa de brutala ca si imaginea unui copil care e luat din bratele mamei sale.Sunt inconjurat de intuneric dar refuz sa fiu inghitit de el....singuratatea mea e invizibila la vedere,si impalpabila la atingereeste rece si neputincioasa.si totusi,daca as putea s-o iau de la inceput as face exact la fel ca si acum sa stau si sa las dragostea sa se intinda?sau sa plec si sa ma minta dragostea?nu.nu eu.ar trebui sa las dragostea sa zboare,chiar daca am vazut inselaciunea de la inceput nimic altceva nu poate fi asa de cald sau sa se simta asa de dulce