uneori spune,facem,gandim niste lucuri de care nu suntem siguri..ca le simtim ca trebuie sa le spunem ca trebuie sa le facem si din ce in ce mai des dupa aceste decizii necorecte cineva sufera cineva este ranit cineva simte ca viata lui nu merita sa continuie,simte ca tot sa terminat...uneori un zambet iti poate alunga ziua proasta..o privire tandra senzuala..te poate face sa te indragostesti...dar intotdeauna esti ranat si atunci nimic nu iti poate alunga ce ai in suflet nimic nu poate sa te faca sa treci si sa iti stergi din cap cele 2 cuvinte blestemate sa terminat,sau uita-ma..dar atunci cine sufera?cel care zice sau cel care primeste acest mesaj..uneori amundoi trec peste amundoi sunt orgoliosi sa spuna ca sufera sa se intalneasca si sa se minta ca nu se iubesc....iubesc oare cineva dintre noi simte cand spune asta?sau doar o spunem ca sa nu fie ceva monoton?ce simti inainte sa zici te iubesc?eu de ce nu simt?eu de ce nu mai simt nimic?de ce sunt rece?rece..un comportament care poate distruge o relatie...relatia este distrusa de cel care are puterea..puterea o are cel caruia nu ii pasa..pasa paroasta am si eu acum..dar uita-ma ca exists...exist doar in universu meu..eu sunt aici...aici unde tu nu esti.........
Asta e prima scrisoare care ti'o trimit,am scapat de instructie stiu ca voi avea mai mult timp,o sa iti scriu mai des,sunt intr-un tren militar ne indreptam spre batalion foarte lent,sunt cel mai bine pregatit dintre toti,cred eu,maresalul a spus ca avem sanse sa ajungem repede acasa.Timpul trece foarte greu fara voi,am emotii,nu vreau sa stau mult,din orizont se aud sunete de bombardament,luminile bombelor pe cer,pamantul zguduit,o sa participam la eliberarea orasului,stiu ca nu va dura mult,suntem toti entuziasmati,doar veteranul Mircea e ganditor si se roaga tot timpul,tremura imi spune ca nu e cum cred eu,dar cred ca o sa ii ingropam in pamant sunt sigur pe mine si infanterie,am ajuns in prima statie suntem intampinati cu urari si multa lume parca am fii eroi,a venit si gazeta locala ne face poza generalul spune ca suntem foarte bine pregatiti,maine o sa ajungem la "ziua cea mare" asa ii spunem noi e linia de front,am sa iti trimit poza de la gazeta locala sa ma vezi in uniforma..am inteles ca sunt slabiti si au probleme.suntem de partea binelui am auzit in cazarma ca armata noastra e neinfranta.ard de nerabdare sa trag cu arma,trebuie sa inchei comandantul tipa trebuie sa plecam...sper sa iti dau si alte vesti bune,desi nu sunt plecat de mult timp imi e dor de voi..simt ca inebunesc..
Va urma
Sufletul gol aruncat pe peretele alb dintr-o cameră ciudată cu unicul scop de a nu mai simţi nimic. Albul palorii mele mă împiedica să văd în perspectiva sufletului meu, teleportat în alt trup, probabil cu trăirile în altă minte. Aşa că l-am azvârlit pe un perete alb unde l-am mai azvârlit şi alte dăţi, dar l-am recuperat fiindcă am simţit nevoia să-l am cu mine. Acum parcă nu. Hai să-l las acolo aruncat. O să fac o încercare să văd cum e fără el. Poate e mai bine. Şi dacă e ok îl las acolo trântit şi pleoştit. Şi dacă mă enervează o să-i spun şi să plece. Pâi da cum ?! Dacă sunt mai fericit fără el, ştie unde e ieşirea. Şi dacă nu, i-o arăt eu. Nu mă deranjează. Pentru că în final scopul e fericirea.
Şi ..Scopul scuză mijloacele. Aşa că, dragul meu suflet, mai bine rămâi unde te-am trântit eu ! Clar ? Şi oricum niciodată n-ai înţeles că nu-mi plac ciupercile.
Uite,prinde-ma iar in coarnele tale nazale,strange-mi mirosul in tamplele tale incoltite de parul tau incretit.As vrea sa devin iar aroma zilelor bune pe primavara.Verdele trantit pe podeaua scolii,turcoazul in care mi-am cunoscut visele si dupa mi-am inecat ura,toate astea au disparut.Zilele caniculare te termina si mai mult.Transpiri,te pierzi,te uzi,crezi,uiti.As da orice sa simt iar prospetimea ierbii si razele soarelui care ma faceau sa-mi pierd ratiunea printre nori.Dar gunoiul de amintiri dispare.Renasterea trecutului e imposibila,la fel si invierea mortilor cazuti in intinerariile vremii.Ar trebui sa-ti fie mila de sufletului celui ce-a iubit.Numai el stie cat de greu este sa te intorci intr-un loc si sa-ti dai seama cat de mult s-a schimbat.Dar a uitat demult dorinta primului sarut,prima imbratisare,primul "te iubesc"..Eh,dar stai :n-a iubit niciodata.Si de aceea sufletul celuilalt este lipsit de realizari si realitate.E un "visator" intrigat si ruinat .Distrugerea inaintata a dorintei,a posesitatii,a mediocritatii si a ipocriziei a determinat uciderea celui bun si nasterea raului.Si lacrimile acelei inimi uitate in sanctuarul propriu al suferintelor personale s-au uscat si au ramas in urma lor cicatricile iubitii.Dar incetul cu incetul toate acestea vor disparea,vor pieri in intuneric.In vreme ce ma reazam obosit zvacneste durerea.Dar acum stiu tot atat de sigur ca atunci:eu te iubeam
