Viata e ca o carte prost scrisa,prost imbracata,cu multe pagini lipsa,cine e autorul?nici eu nu stiu,dar pot sa raspund cine nu e rolu principal,tu esti ala,sau eu,sau ea,suntem doar mana dreapta a rolului principal,zambim,plangem,ne bucuram dupa cum ne dicteaza.Dar dupa un timp drumurile se despart,ajungem sa mergem pe drumuri separate fata de cei dragi,de familie,prieteni,iubita,prieten,astfel incat inca o pagina este scrisa,prost,de un autor care se pare ca ii place sa se distreze,fara a avea cea mai mica,vaga,idee cum ar trebui sa arate o carte,cum sa se termine,continutu e ca o surpriza,scenariu nu pare a fi tipic sa stii la ce sa te astepti,dar cu toate astea noi stam cu mainile'n buzunar,asteptand ca scriitorul sa se trezeasca,sa se uite la cartea lui si sa zica:"doamne lasa-l sa zambeasca,sa fie fericit",scriitorule rupe paginile scrise din viata mea,scrie o poveste fericita,fara final tragic,da-ne motive la toti sa zambim.O data ce ai ajuns la rascrucea drumurilor care ne separa de cei dragi incepem sa facem pasi cat mai mici,cat mai nesiguri,suntem mai vulnerabili,tristi,nesiguri,lipsiti de incredere.Si pana la urma unde e acel tel care il cautam?cand o sa il indeplinim?cand lacrimile care se scurg pe obrazu tau brazdat vor inceta?De ce toti actori din viata noastra sunt trecatori?oare e o piesa de teatru?ei isi joaca rolu impus de scenarist dupa care se hranesc cu lacrimile si durerea noastra.O carte prost scrisa cu titlu "viata" jucata pe o scena lasata in paragina,fara public,in loc de aplauze la sfarsitul piesei noastre,sunt doar lacrimi.In loc ca pe cei dragi sa ii facem mandri de rolu jucat de noi,ii dezamagim,deoarece parasim scena..in tacere,inconjurati de intuneric....