Sufletul gol aruncat pe peretele alb dintr-o cameră ciudată cu unicul scop de a nu mai simţi nimic. Albul palorii mele mă împiedica să văd în perspectiva sufletului meu, teleportat în alt trup, probabil cu trăirile în altă minte. Aşa că l-am azvârlit pe un perete alb unde l-am mai azvârlit şi alte dăţi, dar l-am recuperat fiindcă am simţit nevoia să-l am cu mine. Acum parcă nu. Hai să-l las acolo aruncat. O să fac o încercare să văd cum e fără el. Poate e mai bine. Şi dacă e ok îl las acolo trântit şi pleoştit. Şi dacă mă enervează o să-i spun şi să plece. Pâi da cum ?! Dacă sunt mai fericit fără el, ştie unde e ieşirea. Şi dacă nu, i-o arăt eu. Nu mă deranjează. Pentru că în final scopul e fericirea.
Şi ..Scopul scuză mijloacele. Aşa că, dragul meu suflet, mai bine rămâi unde te-am trântit eu ! Clar ? Şi oricum niciodată n-ai înţeles că nu-mi plac ciupercile.
Uite,prinde-ma iar in coarnele tale nazale,strange-mi mirosul in tamplele tale incoltite de parul tau incretit.As vrea sa devin iar aroma zilelor bune pe primavara.Verdele trantit pe podeaua scolii,turcoazul in care mi-am cunoscut visele si dupa mi-am inecat ura,toate astea au disparut.Zilele caniculare te termina si mai mult.Transpiri,te pierzi,te uzi,crezi,uiti.As da orice sa simt iar prospetimea ierbii si razele soarelui care ma faceau sa-mi pierd ratiunea printre nori.Dar gunoiul de amintiri dispare.Renasterea trecutului e imposibila,la fel si invierea mortilor cazuti in intinerariile vremii.Ar trebui sa-ti fie mila de sufletului celui ce-a iubit.Numai el stie cat de greu este sa te intorci intr-un loc si sa-ti dai seama cat de mult s-a schimbat.Dar a uitat demult dorinta primului sarut,prima imbratisare,primul "te iubesc"..Eh,dar stai :n-a iubit niciodata.Si de aceea sufletul celuilalt este lipsit de realizari si realitate.E un "visator" intrigat si ruinat .Distrugerea inaintata a dorintei,a posesitatii,a mediocritatii si a ipocriziei a determinat uciderea celui bun si nasterea raului.Si lacrimile acelei inimi uitate in sanctuarul propriu al suferintelor personale s-au uscat si au ramas in urma lor cicatricile iubitii.Dar incetul cu incetul toate acestea vor disparea,vor pieri in intuneric.In vreme ce ma reazam obosit zvacneste durerea.Dar acum stiu tot atat de sigur ca atunci:eu te iubeam
