Asta e prima scrisoare care ti'o trimit,am scapat de instructie stiu ca voi avea mai mult timp,o sa iti scriu mai des,sunt intr-un tren militar ne indreptam spre batalion foarte lent,sunt cel mai bine pregatit dintre toti,cred eu,maresalul a spus ca avem sanse sa ajungem repede acasa.Timpul trece foarte greu fara voi,am emotii,nu vreau sa stau mult,din orizont se aud sunete de bombardament,luminile bombelor pe cer,pamantul zguduit,o sa participam la eliberarea orasului,stiu ca nu va dura mult,suntem toti entuziasmati,doar veteranul Mircea e ganditor si se roaga tot timpul,tremura imi spune ca nu e cum cred eu,dar cred ca o sa ii ingropam in pamant sunt sigur pe mine si infanterie,am ajuns in prima statie suntem intampinati cu urari si multa lume parca am fii eroi,a venit si gazeta locala ne face poza generalul spune ca suntem foarte bine pregatiti,maine o sa ajungem la "ziua cea mare" asa ii spunem noi e linia de front,am sa iti trimit poza de la gazeta locala sa ma vezi in uniforma..am inteles ca sunt slabiti si au probleme.suntem de partea binelui am auzit in cazarma ca armata noastra e neinfranta.ard de nerabdare sa trag cu arma,trebuie sa inchei comandantul tipa trebuie sa plecam...sper sa iti dau si alte vesti bune,desi nu sunt plecat de mult timp imi e dor de voi..simt ca inebunesc..



Va urma

Sufletul gol aruncat pe peretele alb dintr-o cameră ciudată cu unicul scop de a nu mai simţi nimic. Albul palorii mele mă împiedica să văd în perspectiva sufletului meu, teleportat în alt trup, probabil cu trăirile în altă minte. Aşa că l-am azvârlit pe un perete alb unde l-am mai azvârlit şi alte dăţi, dar l-am recuperat fiindcă am simţit nevoia să-l am cu mine. Acum parcă nu. Hai să-l las acolo aruncat. O să fac o încercare să văd cum e fără el. Poate e mai bine. Şi dacă e ok îl las acolo trântit şi pleoştit. Şi dacă mă enervează o să-i spun şi să plece. Pâi da cum ?! Dacă sunt mai fericit fără el, ştie unde e ieşirea. Şi dacă nu, i-o arăt eu. Nu mă deranjează. Pentru că în final scopul e fericirea.
Şi ..Scopul scuză mijloacele. Aşa că, dragul meu suflet, mai bine rămâi unde te-am trântit eu ! Clar ? Şi oricum niciodată n-ai înţeles că nu-mi plac ciupercile.

Uite,prinde-ma iar in coarnele tale nazale,strange-mi mirosul in tamplele tale incoltite de parul tau incretit.As vrea sa devin iar aroma zilelor bune pe primavara.Verdele trantit pe podeaua scolii,turcoazul in care mi-am cunoscut visele si dupa mi-am inecat ura,toate astea au disparut.Zilele caniculare te termina si mai mult.Transpiri,te pierzi,te uzi,crezi,uiti.As da orice sa simt iar prospetimea ierbii si razele soarelui care ma faceau sa-mi pierd ratiunea printre nori.Dar gunoiul de amintiri dispare.Renasterea trecutului e imposibila,la fel si invierea mortilor cazuti in intinerariile vremii.Ar trebui sa-ti fie mila de sufletului celui ce-a iubit.Numai el stie cat de greu este sa te intorci intr-un loc si sa-ti dai seama cat de mult s-a schimbat.Dar a uitat demult dorinta primului sarut,prima imbratisare,primul "te iubesc"..Eh,dar stai :n-a iubit niciodata.Si de aceea sufletul celuilalt este lipsit de realizari si realitate.E un "visator" intrigat si ruinat .Distrugerea inaintata a dorintei,a posesitatii,a mediocritatii si a ipocriziei a determinat uciderea celui bun si nasterea raului.Si lacrimile acelei inimi uitate in sanctuarul propriu al suferintelor personale s-au uscat si au ramas in urma lor cicatricile iubitii.Dar incetul cu incetul toate acestea vor disparea,vor pieri in intuneric.In vreme ce ma reazam obosit zvacneste durerea.Dar acum stiu tot atat de sigur ca atunci:eu te iubeam

Placerea se transforma in durere.Am o gramada de intrebari in cap,daca dragostea este umana in cartierul asta,acestia inoata in lacimile suferintei tale....ne luptam cu haosul provocat de emotiile noastre,pentru ca suferinta a fost rupta din infatuarea mea eterna...separarea nu e chiar asa de simpa ca distanta dintre noi...mintea mea nu mai e posedata de demonii ce m-au determinat sa fac lucrurile acestea.minciunile astea au distrus fundatiile a ceea ce odata imparteam intre noi increderea noastra a fost supulberata ca un balon de un glonte si a fost asa de brutala ca si imaginea unui copil care e luat din bratele mamei sale.Sunt inconjurat de intuneric dar refuz sa fiu inghitit de el....singuratatea mea e invizibila la vedere,si impalpabila la atingereeste rece si neputincioasa.si totusi,daca as putea s-o iau de la inceput as face exact la fel ca si acum sa stau si sa las dragostea sa se intinda?sau sa plec si sa ma minta dragostea?nu.nu eu.ar trebui sa las dragostea sa zboare,chiar daca am vazut inselaciunea de la inceput nimic altceva nu poate fi asa de cald sau sa se simta asa de dulce

Se spune ca certurile sunt sarea si piperul unei relatii. Ca multe vorbe care "se spun" de ni s-a urat sa le tot auzim, si aceasta e numai partial adevarata. O cearta poate fi pasionala si culmina cu o partida fierbinte de amor, nu zic ba. Insa stim cu toatele ca, in majoritatea conflictelor din cuplu, se ajunge la reprosuri, insulte si acuzatii dureroase. Vorbe care, o data spuse, nu se mai pot lua inapoi.
Cum nu exista relatie fara conflicte, e important sa stii sa te certi fara sa distrugi increderea si dragostea celuilalt. De ce tu, partea feminina? Pentru ca, in certurile din cuplu, femeile sunt cele care tind sa puna gaz pe foc si sa spuna lucruri care dor enorm.

1)Controleaza-ti tonul. E clar, daca nu tipati, nu e cearta. Incearca macar sa nu atingi nivelul acela de stridenta in care nici tu nu te mai poti suferi. Daca tot trebuie sa tipi, fa-o atunci cand vrei sa subliniezi ceva anume, nu pe tot parcursul conflictului.

2)Nu folosi apelative jignitoare. Daca e "prost", "retardat", "handicapat", "nenorocit", ce mai cauti langa el? Daca il insulti pe el, te insulti si pe tine. Leaga-te de lucrul pe care l-a facut si care te-a deranjat, nu de defectele lui in general.

3)Nu te intoarce la Adam si Eva. Cearta-te la subiect. Stiu ca suna ciudat, dar asa e cel mai bine. A facut o gafa si te-a suparat? Asta e ceea ce trebuie sa discuti, nu fiecare lucru cu care te-a enervat de cand va cunoasteti si pana in prezent.

4)Nu profita de increderea lui. Daca ti-a facut vreo confesiune jenanta, sau ti-a spus vreun secret dureros, nu folosi aceste informatii ca pe niste arme in timp ce va certati. Pe viitor nu va mai avea incredere in tine si pac! ai si gasit cea mai rapida cale sa pui cruce relatiei voastre.

5)Nu inventa tot felul de acuzatii. Stiu ca la nervi iti vin cele mai ciudate idei si poti sa-i pui in carca si problemele guvernului, dar nu e cazul sa o iei razna. Daca o faci, nu va intelege ca a gresit el, ci ca tu esti nebuna si ca iti cauti anume motive de scandal.

6)Nu-l ameninta cu despartirea la fiecare ciondaneala. Puterea acestei amenintari isi va pierde repede efectul si e mai bine s-o pastrezi ca arma in situatiile cu adevarat grave. La fel e si cu lacrimile, nu abuza de prestatii dramatice.

7)Nu te lega de familia sau prietenii lui, daca n-au nimic de-a face cu motivul pentru care va certati. Barbatii sunt foarte sensibili la astfel de subiecte si, cand ii ataci astfel, apari in ochii lor ca o soacra cicalitoare.

8)Nu-i fa niciodata, dar NICIODATA, scene sau observatii in public, mai ales de fata cu prietenii lui. Chiar daca va veti impaca, iti va purta pica pentru ca l-ai umilit. Oricat de tare te enerveaza comportamentul lui, pastreaza tunetele si fulgerele pentru cand sunteti numai voi doi.

9)Daca simti ca depasesti o anumita limita si curand o sa-ti pierzi controlul nervilor, paraseste camera. Dupa ce faci o plimbare si te calmezui un pic, vei vedea cu alti ochi situatia si vei lua deciziile corecte.